marți, 16 februarie 2016

Wind of change...


I need my life to change !

Am nevoie de o noua pereche de aripi, caci astora vechi le cam atarna pene si-s cam jumulite… plamanii striga dupa o gura de aer proaspat ca ala pe care il respiri cu nesat pe peron in gara la munte, ochii tanjesc dupa raze blande de soare strecurate pe langa draperiile de plus cand stii ca a venit dimineata… trupul vrea sa alerge liber si descult prin iarba verde si cruda, parul vrea sa simta adierea calda si inmiresmata a vantului jucaus de primavara, spiritul vrea sa faca acrobatii in timp ce se inalta vesel prin vazduh, vrea sa simta ca respira iubire si plesneste de fericirea cu care se hraneste neincetat, sa fie un tot care se sparge in mii de bucatelele care se readuna doar pentru ca nu poate exista altfel decat reunit.

Vreau o schimbare de poveste, o poveste in poveste, un scenariu care sa-l faca gelos chiar si pe un mare regizor… vreau coincidente si momente propice, unice, mistice, magice, incredibile, unice, memorabile. Unde au loc doar replici geniale, unde se nasc doar idei istete, de unde razbat  doar putin cinism si un strop de aroganta.

Mi-e dor de senzatia aia de mers la somn cu senzatia ca noaptea va fi prea lunga si de dimineti cu trezit cu emotie si nerabdare pentru ce va fi sa vina. Imi lipseste vibratia sufletului in asteptarea momentului magic in care ceva se va petrece diferit, euforia care te cuprinde cand ai apucat sa gusti din nectarul noii provocari, al noului absolut si al promisiunilor pe care intuiesti ca le ascunde.

Ceva, cineva, trebuie sa mestesugeasca lucrurile altfel; sa le adauge nu sare si piper ci zahar (ars) si apa (de trandafiri). Sa combine ingrediente  mai putin cunoscute si sa ma amestece si pe mine in mijlocul lor. Sa ne imprietenim si sa fascinam cu aroma si aspectul sofisticat publicul spectator. Sa-i luam pentru o clipa aerul in momentul in care o bucatita delicioasa va aluneca pe “teava” cealalta a pofticiosului. Si in ciuda acestui mic inconvenient, sa nu se mai poata satura de noi… J