O poveste
fara sfarsit…
Imi este
foarte dor de el. Atat de dor incat mi se chirceste sufletul de durere intr-un cotlon al pieptului si scanceste mocnit, stiind ca nimeni n-o sa-l
auda. Ganduri razlete imi pleaca spre el, diverse lucruri imi amintesc franturi
din conversatiile noastre, imi pare ca-l vad in diverse persoane pe strada. Imi
pare bine ca l-am cunoscut si rau ca e unic si ca nu voi mai intalni un altul
fix la fel. Si fix la fel mi l-as dori, caci nu as schimba absolut nimic la el. Si stiu ca e El si nu fac nimic
sa-i dau de inteles asta. Pentru ca in povestea mea fabuloasa sufletele-pereche
se recunosc reciproc. Si daca El nu simte la fel poate ca asa sta scris sa se
intample… Mi-am insusit de la el un
citat care imi place mult: “There will always be a reason why you meet people.
Either you need them to change your life or you’re the one that will change
theirs.” Well, El m-a schimbat, El a schimbat lucruri in mine, mi-a dat
incredrere in mine, m-a sustinut moral, m-a ascultat, m-a redresat, a incercat
sa-mi ofere solutii, sa-mi ofere exemple din viata si experienta lui.
Imi
amintesc cum s-a oprit sa ajute un batran pe strada sa ajunga acasa, fara sa-l
cunoasca sau sa-i stie povestea. Cum mi-a povestit ca sustine un baiat sarman
cu o suma lunara, cum da de pomana. I-am
simtit sufletul bun, cald si generos, i-am admirat sclipirea de geniu din ochi,
cuvintele elegante si gesturile mici, retinute, dar potrivite pe care le facea.
L-am simtit ca percepe altfel lumea, ca-i la un alt nivel si pe o alta
frecventa.
Gasesti un
om aidoma tie si-ai face orice e omeneste posibil sa-l pastrezi in viata ta,
cat mai aproape. Si dac-ar fi al tau ai multumi Cerului in fiecare dimineata ca
ti l-a daruit, ar fi mai intai El si apoi Tu, ai trai pentru El si prin El. Si
te-ar chinui ideea ca timpul curge si ca fiecare clipa ce trece te indreapta
spre momentul in care nu veti mai fi impreuna. Si cu atat mai tare te vei
bucura de fiecare moment si te vei stradui mai mult sa-l faci fericit, caci
fericirea lui va insemna fericirea ta. Si-oricat de mari necazuri te vor lovi vei sti ca El e aici, pentru tine.
Si ca orice s-ar intampla in bratele lui te vei pierde si tot universul tau se
va concentra in acel loc.
Dar
trebuie sa ma adun si sa admit ca El nu e in acelasi basm cu mine. Ca pentru El
eu nu sunt printesa ce trebuie sarutata, trezita la viata si pastrata la bine
si la greu “pana ce moartea ne va desparti”. Poate ca pana si Printul s-a
adaptat vremurilor noastre si doar saruta printese, le trezeste din visare si
pleaca mai departe. Caci poate in realitatea timpurilor noastre sunt multe printese
de salvat. Si vremea basmelor cu happy end e demult apusa…
Ai inteles bine Alysa. In realitatea noastra sunt multe printese de salvat dar poate ca el era balaurul si sunt motive pentru care - pana la un moment dat nu prea putem face diferenta.
RăspundețiȘtergereRamai puternica.
Hapi, nush cum naiba faci dar imi spui exact ce am nevoie sa aud, fix cand am mai mare nevoie... iti multumesc sincer...
RăspundețiȘtergere