Sport extrem
Cele mai multe idei ma napadesc in
baie. Ochi in ochi cu mine insami, cu periuta de dinti in dreapta si stanga
rezemata lenes de chiuveta. Incep sa ma regasesc, sa ma imprietenesc cu mine.
Sau macar incerc. Incep sau incerc timid sa ma analizez, pe mine si haosul din
viata mea. Sa inteleg ce si de ce se intampla. Sa raspund intrebarilor pe care
mi le adresez. Un fel de squash in care intrebarea-i mingea pe care o trimit cu
putere in zidul din fata-mi. Si care se intoarce la fel de rapid cerandu-mi raspuns.
Fata, cum e sa ai o non-relatie ? Ti
s-a spus sa nu te indragostesti. Si te conformezi. Te mai gandesti a doua zi la
el. A treia mai putin. Deja in a patra te iei cu altele si e mult mai usor. Dar
in a cincea te intreaba el ceva. Aha, sare pe rana. Si acum ce faci ? Si cat o
sa mearga asa ? E sanatoasa o non-relatie ? Si unde duce ? Sau poate ca nu
trebuie sa duca nicaieri. E un pansament ? Un interimat ? Un surogat ? Pasesti
cu pasi nesiguri pe un teren minat. Legata la ochi. Uneori ii auzi doar vocea.
Alteori te ia de mana si te mai calauzeste doi pasi. Alti zece ii faci singura,
in liniste si intuneric. Si nu stii daca trebuie sa ajungi undeva, daca vei
ajunge undeva sau calea iti va fi curmata brusc. E atat de inspaimantator sentimentul
incat uneori iti vine doar sa te ghemuiesti la pamant si sa ramai acolo… dar
curiozitatea, speranta si inconstienta te fac sa te ridici si sa pasesti din
nou.
L-ai intreba mii de lucruri pe care
ai vrea sa le stii despre el. Instinctul
iti spune ca ati avea multe in comun, simti prin fiecare por chimia, ti-ai
strecura gingas degetele prin parul ala moale si ciufulit, l-ai privi direct in
ochii aia tulburi, i-ai saruta patimas buzele alea perfecte si carnoase.
Dar taci si privesti visator pe geamul
masinii, pe locul din dreapta. Ce rost are daca-i o non-relatie ?
