marți, 19 august 2014

Love is all you need…


O poveste fara sfarsit…

Imi este foarte dor de el. Atat de dor incat mi se chirceste sufletul  de durere  intr-un cotlon al pieptului si  scanceste mocnit, stiind ca nimeni n-o sa-l auda. Ganduri razlete imi pleaca spre el, diverse lucruri imi amintesc franturi din conversatiile noastre, imi pare ca-l vad in diverse persoane pe strada. Imi pare bine ca l-am cunoscut si rau ca e unic si ca nu voi mai intalni un altul fix la fel. Si fix la fel mi l-as dori, caci nu as schimba absolut  nimic la el. Si stiu ca e El si nu fac nimic sa-i dau de inteles asta. Pentru ca in povestea mea fabuloasa sufletele-pereche se recunosc reciproc. Si daca El nu simte la fel poate ca asa sta scris sa se intample…  Mi-am insusit de la el un citat care imi place mult: “There will always be a reason why you meet people. Either you need them to change your life or you’re the one that will change theirs.” Well, El m-a schimbat, El a schimbat lucruri in mine, mi-a dat incredrere in mine, m-a sustinut moral, m-a ascultat, m-a redresat, a incercat sa-mi ofere solutii, sa-mi ofere exemple din viata si experienta lui.

Imi amintesc cum s-a oprit sa ajute un batran pe strada sa ajunga acasa, fara sa-l cunoasca sau sa-i stie povestea. Cum mi-a povestit ca sustine un baiat sarman cu o suma lunara, cum da de pomana.  I-am simtit sufletul bun, cald si generos, i-am admirat sclipirea de geniu din ochi, cuvintele elegante si gesturile mici, retinute, dar potrivite pe care le facea. L-am simtit ca percepe altfel lumea, ca-i la un alt nivel si pe o alta frecventa.

Gasesti un om aidoma tie si-ai face orice e omeneste posibil sa-l pastrezi in viata ta, cat mai aproape. Si dac-ar fi al tau ai multumi Cerului in fiecare dimineata ca ti l-a daruit, ar fi mai intai El si apoi Tu, ai trai pentru El si prin El. Si te-ar chinui ideea ca timpul curge si ca fiecare clipa ce trece te indreapta spre momentul in care nu veti mai fi impreuna. Si cu atat mai tare te vei bucura de fiecare moment si te vei stradui mai mult sa-l faci fericit, caci fericirea lui va insemna fericirea ta. Si-oricat de mari necazuri  te vor lovi vei sti ca El e aici, pentru tine. Si ca orice s-ar intampla in bratele lui te vei pierde si tot universul tau se va concentra in acel loc.

Dar trebuie sa ma adun si sa admit ca El nu e in acelasi basm cu mine. Ca pentru El eu nu sunt printesa ce trebuie sarutata, trezita la viata si pastrata la bine si la greu “pana ce moartea ne va desparti”. Poate ca pana si Printul s-a adaptat vremurilor noastre si doar saruta printese, le trezeste din visare si pleaca mai departe. Caci poate in realitatea timpurilor noastre sunt multe printese de salvat. Si vremea basmelor cu happy end e demult apusa…