Amestecate…
Astazi m-a busit plansul pe strada. De
ciuda ca iar mi s-a stricat masina, cand abia ce o scosesem din service si
platisem o galagie de bani. Ca am pierdut ultimul tramvai in drum spre casa, ca
am mers pe jos si nu m-am descurcat cu
nenorocitul de Maps de pe Iphone ca sa gasesc o scurtatura pe strazile
imbarligate din cartier, ca ex-ul m-a anuntat senin ca si-a cumparat masina
noua in conditiile in care mie imi datoreaza o groaza de bani. Ca astazi era
ziua casatoriei noastre. Ca muncesc zilnic pe branci si asta e tot ce mai stiu,
ca vine ziua mea si n-am avut timp nici sa ma gandesc unde imi scot prietenii
sau ce sa le gatesc acasa. Ca a mai trecut un an si oglinda tine sa imi
demonstreze ca timpul chiar lasa urme, ca se joaca copilasi pe strada si niciunul nu-i al meu,
ca se tin batranei de mana si mie imi dau lacrimile de duiosie si incep sa-mi
pierd speranta ca voi ajunge si eu ca ei vreodata-n viata asta…
Si cum inaintam vijelios in noapte,
plina de nervi, cu telefonul in mana, pe care nu reuseam sa-l conving sa-mi
arate locatia unde ma aflu si cum dumnezeului sa ajung mai repede acasa, cu
lacrimile suroindu-mi pe obraji, cu doua javre latrandu-ma din spate, am auzit
niste voci vesele. Mi-am sters ochii si mucii si am cautat sa vad cine mai e pe
strada in toiul noptii. Si ce am vazut m-a facut sa inteleg ca ce mi se
intampla e nimic in comparatie cu ce li se intampla altora… cele trei voci
apartineau unor oameni in scaune cu rotile care se deplasau pe sosea. Poate pentru
ca la ora aceea era complet liber si puteau sa manevreze usor carucioarele, nu
stiu. Dar am simtit cum imi seaca lacrimile instant. Am inteles ca am primit un
semn, am ridicat ochii spre cer si am clipit a intelegere.
Si da, refuz sa cred ca suntem la voia
intamplarii, ca cineva nu ne vegheaza, ca cineva ne da mai mult decat putem duce sau altfel
decat meritam. Care erau sansele sa
intalnesc acei trei oameni in situatia lor, la acea ora, in situatia mea ?
Scrii mai sus că vrei coincidențe. Șansa de a vedea asta a fost similitudine, mai mult decat coincidență. As putea sa scriu un articol daca as avea timul acela, dar pe acela nu-l mai vreau înapoi că numai zțmbetul l-am aratat, durerea nu. Alysa, sigur ti-ar fi foarte greu si cu copil, crede-ma. Il cresc eu cu Mama, Dzeu sa-i dea sanatate, dar si daca am fi patru mi s-ar părea greu.
RăspundețiȘtergereÎnsă este adevărat că ceea ce simți și ce oferă un copil daca inima ți-e deschisa si asteptarile zero, daca stii iubi neconditionat, nu-ti mai pasă de restul, nu te demotivează rutina.
În prima zi în care am luat autobuzul insre birou, bravida si cu haine care nu-mi mai veneau, imi curgeau lacrimile si nu mergeam la spanzuratoare. Ci într-un loc decent chiar daca pălatit cât sa aproape traiesc de pe o luna pe alta. Cam un an a trecut de atunci...
La a doua statie a urcat un baiat frumos, puțin mai tanar ca mine, excelent îmbracat, cu ochelari... era orb.
Si am simtit o strangere de inima. Si-am zis, Doamne, dă-mi sănătate mie si copilului. Si multumesc pentru tot ce am.